5 regrete de pe patul de moarte, transformate in lectii de viata

regrete de pe patul de moarte

 

Ati auzit poate relatarea unei asistente privind cele mai mari 5 regrete pe care pacientii sai aflati pe patul de moarte le aveau.

Eu l-am citit de mai multe ori.

Prima oara mi s-a parut ca niciunul din cele 5 regrete mentionate nu este iesit din comun, ca toti vom trece prin aceleasi melancolii.

A doua oara cand l-am citit am inceput sa simt neputinta acelor oameni de a da timpul inapoi, de a trai acele momente cu intelepciunea pe care o aduce senectutea.

A treia oara, l-am citit cu intentia de a trai viata fara ca la final sa simt ca am cele 5 regrete, pe care aleg sa le dezvolt, pentru ca orice este scris ramane mai bine intiparit in minte,

1. Daca as fi avut CURAJUL sa-mi traiesc viata dupa propriile dorinte, nu asa cum se asteptau altii de la mine…

Este greu sa faci lucrurile asa cum vrei tu si sa spui ce gandesti cu adevarat atunci cand traiesti in societate, si nu in singuratate. Dar nu este imposibil. Pe masura ce am inceput sa am incredere in modul meu de viata si sa imi respect valorile, am simtit ca sunt neinteleasa si criticata de multa lume din jur, chiar de varste apropiate. Dar povesti ale celor mai intelepti ma ajuta sa raman ferma la valorile mele, si sa devin tot mai curajoasa, pentru a putea trai viata pe care o doresc, fara a avea regrete pe patul de moarte.

2. Daca nu as fi muncit atat de mult…

Am avut si eu regretul acesta de 2 ori in viata si mi-am invatat lectia. Am invatat sa privesc munca cu pasiune, dar nu un mod de viata. Este metoda care ne ofera stabilitate financiara si ne permite sa ne bucuram de tot ceea ce banii ne ofera, insa a petrece prea mult timp muncind ne impiedica sa ne dezvoltam personal, social si uneori ajungem sa uitam de cei dragi. Cand nu stiam altceva decat job, ma enervam cand ma sunau parintii sa ma intrebe ce fac, eram agitata seara si nu ma puteam destinde in prezenta iubitului meu sau uitam ca am prieteni de care imi era dor. Dar cel mai greu mi-a fost sa ma impart intre vizitele la spital si recuperarea orelor de munca. Am invatat atunci ca prezenta unei persoane dragi nu ti-o mai aduce nimeni inapoi, insa task-urile de la job nu sunt atat de vitale.

3. Daca as fi avut curajul sa spun ce am pe suflet…

De teama certurilor si a conflictelor, sau de teama de a nu fi judecati de ceilalti, alegem de multe ori sa nu comunicam adevaratele noastre sentimente si ganduri. Aceasta retinere poate duce pe termen lung la boli fizice si psihice. Ne imbolnavim pentru ca preferam sa tinem in noi emotii pentru care am putea fi sanctionati. Din aceasta cauza am hipertiroidism, pentru ca nu pot da voce gandurilor mele. Este un proces lung, de schimbare totala a atitudinii, dar merita toata munca si atentia mea, pentru a putea fi autentica.

4. Daca as fi avut mai mult timp liber pentru cei dragi…

De obicei, lipsa timpului liber vine din proasta organizare, fie uitam de noi la munca, fie ne abandonam in lucruri ce trebuie facute (curatenie, shopping, gatit etc,) si nu activitati care ne fac placere sau care ne ajuta sa ne dezvoltam, precum seminarii, workshop-uri, sport, yoga, a invata o limba noua sau un domeniu nou. Preferam ca dupa o zi lunga la serviciu sa vin acasa sa descarc un film si sa ma afund in lumea filmului pana adormeam. Oboseala, lipsa de energie ne determina sa alegem mereu masina, mancarea cea mai rapida, un serial sau film usurel, in locul unor activitati care ne-ar ajuta sa cunoastem oameni noi, sa ne punem in mai multe situatii de viata sau pur si simplu sa ne mentina creierul alert si tanar.

5. Daca mi-as fi permis sa fiu mai fericita…

Multi dintre noi nu stim inca faptul ca fericirea este o alegere. Asa cum alegem sa ne infuriem sau sa ne suparam ca altii nu ne trateaza asa cum asteptam noi, asa putem alege sa tratam cu indiferenta actiunile altora, sa fim sinceri in a le spune apropiatilor nostri cum dorim sa fim tratati. Suntem dotati cu o minte care poate controla starile negative pana la a le elimina, care poate trai constient o stare de extaz. Dupa ce ne casatorim si avem copii credem ca trebuie sa devenim seriosi si maturi in loc sa reinvatam de la copii jocul si bucuria vietii. Noi suntem singurii care putem controla starile negative, prin a fi cat mai mult constienti de ce facem, ce simtim, ce ne dorim, ce ne place si cine suntem.

Daca incepem sa ne luam viata in propriile maini, sa nu gasim vinovati pentru starile noatre si sa avem curaj sa traim asa cum vrem, avem toate sansele sa nu ajungem pe patul de moarte cu regrete si neputinta.

Cu ce regrete nu doresti sa ajungi la finalul vietii?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *