Cum arata o zi obisnuita in viata unei femei

o zi obisnuita in viata unei femei

Femeia intr-o relatie:

Somn de minim 7-8 ore; mic dejun sanatos; circa 9 ore la birou, eventual pranzul cu colegii sau prietenii; sala de sport dupa serviciu; gatitul cinei si cina cu partenerul de viata, in timpul careia isi povestesc ce s-a intamplat peste zi; o carte, poate un film; somn de minim 7-8 ore.

Femeia in relatie cu ea insasi:

Somn de minim 7-8 ore; mic dejun sanatos; circa 9 ore la birou, eventual pranzul cu colegii sau prietenii; sala de sport urmata de o iesire in oras pentru socializare, pentru a cunoaste oameni, insotita eventual de cina; o carte, un film, o emisiune draguta; somn de minim 7-8 ore.

Femeia mama:

Somn de 6 ore; nu prea are timp de mic dejun pentru ca trebuie sa il trezeasca pe copil, si sa-l hraneasca; ajunge la serviciu dupa ce-si lasa copilul la cresa, apuca sa manance si ea ceva rapid; petrece 8-9 ore la serviciu, timp in care se gandeste la copilasul ei si ce toate datoriile pe care le are acasa, dupa serviciu; ajunsa acasa, gateste cina pentru toata familia, dupa care fac o plimbare in parc, sa se aeriseasca; dupa toate acestea, nu poate merge direct in pat pentru ca trebuie sa-si puna copilul la culcare, sa faca un dus, sa-si sarute sotul si sa povesteasca si ei putin inainte sa doarma cele 6 ore.

Toata viata noastra, fie ca suntem mame sau nu, fie ca traim la tara sau la oras, este o rutina.

Ne concentram atat de mult pe “facut” incat uitam sa “simtim”. Pentru ca daca nu facem lucrurile asa cum trebuie, vom dezamagi oamenii din jur, imaginea noastra va avea de suferit, cee ce ne va face tristi la finalul zilei. Avem o mare putere de a relua o zi ce seamana prea tare cu ziua anterioara, iar timpul trece vazand cu ochii. Iar daca nu seamana, nici nu stim cum sa profitam la maxim de ea pentru ca rezistenta la nou, la schimbare, e uriasa. Si cum sa nu fie cand ne-am obisnuit de prea mici cu rutina zilnica a parintilor.

Iar daca meseria aleasa nu e facuta cu pasiune, daca mediul de lucru nu e pe placul nostru… atunci petrecem cea mai mare parte a vietii frustrate, nefericite (ca sa nu zic “then you are fucked, and it’s not the satisfying kind”).

Unde mai putem intercala in programul nostru dezvoltarea personala, terapia de care avem nevoie, tot ce tine de igiena si look-ul nostru, timp in care sa nu facem nimic, doar sa stam pe o banca sa privim, sa cugetam, sa mirosim, sa ne bucuram… SA SIMTIM VIATA?

Asa cum afirma John Lennon in imaginea de mai jos, tot ce-si dorea sa fie el cand va fi mare era “fericit”, fapt pentru care a fost ridiculizat de cei ce ar fi trebuit sa-l incurajeze in aceasta calatorie. Cand crestem, ne intram atat de bine in rolul de oameni maturi incat de uitam visele din copilarie, visul suprem de a fi fericiti.

Vestea buna e ca viata ne arunca momente si motive sa ne reamintim de acest vis “copilaresc”: cand ne indragostim, cand ne jucam cu copiii si suntem in preajma lor sau a animalelor, cand citim si suntem profund marcati de o carte, cand ascultam muzica armonioasa…

Viata este darnica cu noi, dar noi suntem cei care putem folosi aceste daruri pentru a fi fericiti tot timpul. Readucand in viata noastra amintirea acelor momente, si acea energie benefica, putem prelungi acele momente de fericire si a le aduce in viata noastra de zi cu zi.

john lennon happy

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *