De ce refuzam sa apelam la ajutorul unui terapeut cand avem nevoie?

Din motivele pe care le aveam eu si pe care le-am auzit la cunoscuti si prieteni, pot enumera urmatoarele motive:

[bulletlist]
  • Nu am timp, sunt foarte ocupat/a in perioada asta
  • Nu am bani de investit in sedinte de coaching, terapie etc
  • Nu am gasit un terapeut sau coach bun in orasul meu
  • Mai bine ma cunosc eu si pot sa ma ajut pe cont propriu
  • Mai bine cumpar o carte de autoeducare si aplic tehnicile in cadrul familiar al casei
[/bulletlist]

Tineti cont de faptul ca luam in considerare doar cazurile in care se constientizeaza existenta (unei probleme emotionale, psihice sau trecerea printr-o perioada grea in viata, cand simti ca totul in viata este impotriva ta) si se cauta solutii pentru a imbunatati sau pentru a trece peste acea stare. in cautarea feminitatii

Cum vi se pare motivele enumerate mai sus? Ma puteti ajuta la imbogatirea listei?

Ceea ce mi se pare esential de mentionat in acest cadru este adevaratul motiv pentru care refuzam sau amanam sa apelam la ajutor extern specializat: credem ca nu avem practic o problema ce are nevoie de terapie pentru a trece peste ea.

Va rog sa nu ma intelegeti gresit: imi plac persoanele autodidacte, care asimileaza aproape totul pe cont propriu. Insa nu vad in jurul meu atat de multe persoane capabile sa depaseasca anumite perioade dificile (sau pur si simplu perioade in care nu stii ce vrei sa faci cu viata ta in viata singure), fara suport specializat.

Iar cand zic ajutor specializat ma refer la un terapeut bun, la un coach personal, la un mentor, ghid spiritual, instructor, role model.

Inainte sa-mi dau si eu seama de importanta existentei in viata mea a unor persoane care m-au sprijinit enorm in momente mai mult sau mai putin dificile, consideram la randul meu ca este normal sa treci prin momente grele, ca timpul vindeca totul, ca oricum nu se poate face nimic pentru a trece peste. Insa nu stiam ca poate dura foarte mult sa treci examenul atunci cand viata iti mai da cate un test, ca raman frici si blocaje in noi atunci cand nu facem nimic pentru a gasi solutii.

Atunci cand gandesti la fel cum gandeam eu, nici nu ai deschiderea necesara pentru a te lasa ajutat, sprijinit de cineva care chiar stie ce face. Atunci procesul devine anevoios pentru ca in esenta, in noi sta toata puterea de transformare, de maturizare si de dezvoltare. Ghidul extern doar iti scurteaza drumul si te duce acolo unde vrei sa ajungi mai rapid, fara sa pierzi atata energie cautand ca orbul intr-un morman de informatii bune si rele.

Vorbesc din experienta atunci cand iti marturisesc ca am gasit uneltele si tehnicile necesare pentru a trece peste moartea mamei si alte momente grele intr-un coach de exceptie in Cluj, intr-un intructor de Yoga de la care invat ceva nou saptamanal, si alte cateva persoane apropiate sufletului meu, la care am apelat cand am simtit ca am nevoie.

Pentru ca mi-am dat seama ca am bani si timp sa investesc in MINE. Pentru ca e mai important pentru viata mea sa platesc pentru sedinte de coaching, yoga, meditatie, masaj de relaxare decat sa imi iau o pereche de pantofi, o geanta sau alte obiecte pe care o femeie le cumpara luna de luna.

Dragele mele, mai tin sa va marturisesc ca, de cand am descoperit aceste metode/tehnici, aceste oaze de linistire interioara si sprijin in dezvoltarea mea, am gasit si puterea sa fac mai multe in viata, energia aceea care imi lipsea in multe activitati.

Asadar, NU sunt nevoita sa renunt nici la pantofi, genti sau alte mici placeri feminine pentru a avea banii necesari dezvoltarii personale.

Daca aveti si voi povesti in care ati apelat la un ghid specializat sa va ajute in momente grele, va rog sa le impartasiti cu noi.

Daca va doriti sa apelati la ajutor profesionist dar nu ati facut-o pana acum, va rog sa impartasiti cu mine/noi motivele pentru care ati amanat sa o faceti.

2 comments

  1. Draga Camelia, iti multumesc mult pentru curajul de a vorbi despre acest subiect.
    Din experienta mea personala, cateva din motivele principale care au stat la baza reticentei mele de a apela la ajutorul unui psihoterapeut au fost:
    1, Necunoasterea: Acum insa, cred ca e la fel de simplu precum “te doare maseaua, te duci la dentist. Te doare sufletul te duci la terapeut.”
    2. Rusinea: “Ce vor zice prietenii mei daca vor afla ca merg la psiholog?”, “Parintii mei se vor ingrijora foarte tare daca le voi zice ca am nevoie de psiholog”, s.a
    3. Prejudecatile culturale: “Doar nebunii au nevoie de psihopupu”, “Cu ce ma poate ajuta un necunoscut daca ma duc sa-i povestesc gandurile si emotiile mele?”, “Povestesc cu prietenele mele si asta imi e suficient”

    La un moment in viata mea, ghidata de un om drag sufletului meu, mi-am luat inima in dinti si am apelat la ajutorul unui specialist. Mda, prietenele mele nu erau specialiste in acest domeniu vast si complex al sufletului si mintii umane. Sunt o autodidacta si am citit mult pe subiecte de autocunoastere. Insa ceva imi lipsea, ceva nu identificam, ceva nu vedeam in mine. Un expert in ale sufletului si psihicului uman mi-a aratat o latura fantastica a mea, m-a ajutat sa pun punctul pe i-ul din Alina. Astazi imi sunt extrem de recunoascatoare ca m-am lasat ghidata. Sunt convinsa ca fara aceasta experienta alaturi de psihologul Radu, as mai fi ratacit mult printre meandrele inimii si mintii mele.
    Viata este o calatorie frumoasa si interesanta, mai ales dupa astfel de incursiuni ghidate in propriul sine. Daca vreodata voi mai simti nevoia unui ajutor profesionist, voi stii sa-mi reamintesc ca oamenii care isi marturisesc vulnerabilitatile sunt oameni curajosi si oameni autentici.

    Alina

    1. Alina draga,

      eu iti multumesc ca ai impartasit povestea ta cu noi. Sa te bucuri si de acum inainte de calatoria spre interiorul tau 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *