Mai bine la douazeci si noua (29) ca la douazeci si doua (22)

in cautarea feminitatiiCand aveam 29 de ani, dupa mai multe discutii cu prietene si colege de serviciu apropiate de varsta mea, am ajuns sa cred tot mai mult ca sunt mai multumita de aspectul meu fizic ca la 22 de ani.

Cu toate acestea aud inca foarte multe femei care au trecut asa numitul “prag” de 30 de ani care duc in spate o teama a trecerii timpului, o ciuda impotriva inevitabilului. Multe se concentreaza pe timpul scurs, in loc sa se bucure de experientele acumulate, de bogatia de emotii traite.

Societatea induce in special femeilor ideea ca timpul se scurge in defavoarea noastra, fie ca e vorba de casatorie, de a avea un copil, un job bun.

Cine se marita la 35 de ani? Cine ramane insarcinata la 40 de ani? Cine ma mai angajeaza la 48 de ani?

Toate aceste idei preconcepute ne obliga parca sa traim intr-un sablon: pana la varsta de 24-25 de ani trebuie sa ne gasim alesul, cu care ne vom casatori in jurul varstei de 28 de ani, iar la scurt timp dupa vine si primul copil pentru ca ne apropiem de 30 ani si ceasul biologic suna.

Sincer, nu cred ca e vorba atat de mult de ceas biologic cat de niste preconceptii care s-au impamantenit de ani de zile. Si imi pare rau sa vad femei care nu se inscriu in aceste sabloane si care sufera ca la 30 de ani nu si-au gasit partenerul ideal.

Imi pare si mai rau de acele femei care se casatoresc si aduc pe lume un copil atunci cand societatea spune ca este cel mai propice ca dupa 2-3 ani sa simta ca nu au facut alegerea cea mai buna cand s-au maritat, deoarece nu exista potrivire, nu exista afinitati comune si certurile sunt tot mai dese.

Daca am fi mai deschise la autocunoastere, la revelarea valorilor noastre proprii, daca am fi mai sincere cu noi insene in loc sa ne lasam influentate de familie, de prietene sau de societate in general, atunci cand luam astfel de decizii importante in viata, cred ca am putea fi de acord ca la 29 e mai bine ca la 22.

Si ce conteaza un rid in plus atunci cand el se datoreaza rasului cu cei dragi, cu un iubit amuzant care te ajuta sa te relaxezi in fiecare seara; ce conteaza ca la 22 de ani aveai un iubit in facultate iar acum te apropii de 29 si esti singura, daca stii cine esti cu adevarat si vrei sa aduni cat mai multe experiente interesante cand esti mai matura.

Eu consider ca, cu cat inaintam in varsta, cu atat este mai bine. Dar asta doar daca pe masura ce trec anii devenim tot mai constiente de cine suntem cu adevarat, care este rolul nostru, ce ne face fericite si cum ne putem mentine autentice intr-o relatie de cuplu, la serviciu, oriunde am fi.

Daca ar fi sa te compari pe tine ca femeie la cele 2 varste, unde te vezi tu mai bine?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *