Scrisori catre mine

scrisori catre mine

Azi e una din acele zile in care in mintea mea se plimba 1000 de ganduri, care pe deasupra sunt si la extreme si nu se inteleg unul cu altul.

Incep sa urmaresc aceste ganduri care fac parte din mine ca un spectator la o piesa de teatru cu actori cu fete si mimici atat de diferite incat nu ai putea caracteriza starea de pe scena.

Faptul ca ma detasez si nu ma identific cu aceste ganduri ma ajuta mult. Altfel as fi ca un catel bichon sarind dintr-o parte in alta nestiind de fapt ce vreau si cine sunt. As fi trista, nervoasa, agitata, fericita, joviala, exuberanta si melancolica in aceeasi zi, ceea ce m-ar obosi enorm.

Insa tot ce am facut pentru mine in cei mai recenti ani ma ajuta sa ma indepartez de mintea mea, sa ma uit bine la ea si sa ma amuz pe seama ei. Ajung sa rad de starile mele, de aceste masti de teatru pe care le pot avea, de gandurile daunatoare. Pana la urma, ajung sa rad ceea ce imi face foarte bine, ma detensioneaza si ma ajuta sa vad ca eu nu sunt una cu gandurile mele, ca le pot controla in loc sa le permit sa ma controleze ele pe mine.

Imi scriu aceste randuri mie, acum dupa ce m-am calmat si vad incotro merg. Dupa ce am preluat controlul mintii mele stiu din nou de ce sunt pe aceasta cale si ce urmaresc. Mi le scriu pentru ca stiu ca vor veni alte zile in care ma voi simti pentru catva timp napadita de ganduri, iar aceste randuri ma vor ajuta sa imi amintesc ca am mai fost aici si ca pot trece peste. Doar ca data viitoare va fi mai usor, din ce in ce mai usor pana ce devine automatism.

Acesta este drumul spre interiorul fiintei noastre, apropierea de noi. Sunt incantata de cunostinta 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *