Studenta permanenta la Universitatea de Relatii

in cautarea feminitatii

Intr-o viata normala de om, studiem circa 20 de ani, lucram vreo 40 si suntem pensionari circa 15 ani.

Dar ce nu realizam este ca studiem relatiile interumane toata viata 🙂 De aceea ma declar studenta permanenta a Universitatii de Relatii.

Mi-a placut perioada studentiei, in care am acumulat o gramada de informatii, fie ca erau interesante sau nu. Nu pot zice ca mi-a placut scoala, (motivele le voi elabora in alt articol), dar mi-a placut starea aceea de a invata ceva nou, de a afla informatii noi, si vreau sa mentin acea stare pentru tot restul vietii.

Dupa o anumita varsta, multi tindem sa consideram ca am invatat ce era de invatat, ca suntem maturi si ne comportam ca atare. Mie nu-mi place aceasta stare… cred ca te plafonezi cand gandesti asta. Din contra, imi place sa cred ca sunt, si la 30 de ani, un burete care absoarbe multa informatie noua, ca atunci cand aveam 6, 7 ani. Marea diferenta este ca acum filtrez informatia si am capacitatea de a discerne ce e bine pentru mine si ce nu. Astfel ma simt mereu tanara, ma regenerez si ma dezvolt in continuare.

La fel e si cu relatiile interumane, despre care invat cate ceva zi de zi. Imi place sa cunosc oameni noi, sa fiu pusa in situatii tensionate cu persoanele pe care le cunosc, sa comunic deschis si sincer cu ele, sa aflu experiente ale prietenilor, sa cunosc modurile lor de a aborda anumite situatii.

Toate acestea ma ajuta sa ma deschid, sa accept diversitatea de opinii, de tipologii de oameni, sa ma cunosc mai bine pe mine si, in final, sa ma distrez mai mult. Atunci cand sunt activa social, ma simt bine, ma distrez si ma descopar. Pentru ca oamenii cu care interactionam sunt oglinda noastra; ei ne ajuta, daca suntem capabili sa constientizam asta, sa vedem parti din noi pe care in mod normal nu le-am observa.

Spre exemplu, aseara am avut o cearta foarte urata si plina de nervi cu niste vecini pentru un loc de parcare. Intoarsa acasa, dupa o serie de injuraturi si nervi intinsi la maxim, am inceput sa zambesc si sa realizez ca tocmai ma uitasem in oglinda… Da, ei erau oglinda mea din ultimele zile, zile in care am acumulat multe tensiuni. Am putut sa vad cat de nervoasa fusesem in ultimele zile si sa realizez ca cearta respectiva fusese semnalul de alerta ca ar trebui sa elimin acea stare si sa o inlocuiesc cu una pozitiva.

Puteam sa nu realizez acest lucru, sa continui sa fiu nervoasa si iritabila. In schimb am ales sa vad ca acei oameni au fost oglinda mea, ca starile mele din ultimele zile imi afectau viata si ca eu sunt cea care trebuie sa transforme toata acea energie negativa in stari pozitive.

Asa e la Universitatea de Relatii, inveti lucruri care te transforma, te maturizeaza, care conteaza cu adevarat 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *