Despre noaptea in care am invatat sa fac dragoste

Floarea vietii

** Am inceput sa culeg si sa public povesti de amor de la cititoarele blog-ului intr-o serie numita Povesti de boudoir. Prin deschiderea si alegerea de a impartasi cu mai multe femei experiente si trairi intime, vei inspira femei la care nu ajungi prin viu grai; vei putea atinge cu vorbele si experienta ta si vei fi o piesa importanta in puzzle-ul sexualitatii feminine. Daca doresti sa impartasesti si tu povestea ta, te rog sa intri in contact cu mine acum. **

 

Am visat cu ochii deschiși la tine, încă de când eram o copilă. O adolescentă fascinată de băiatul rebel de pe scenă. Rezonam cu urletul și revolta din tine, și mă bucuram că cineva exprima atât de bine ceva ce simțeam eu și nu reușeam să exprim. Sau poate tu m-ai învățat să recunosc revolta din mine, să o identific și să o manifest. Magnetismul care mă atrăgea spre tine mă făcea confuză. Semăna cumva cu atracția pe care o simțeam pentru bărbații pe care îi doream, dar ceva era diferit. Pe undeva erai pentru mine ca un mentor, o figură aproape paternă, cu care am crescut și de la care am tot învățat. Te admiram pentru puterea pe care o aveai asupra sutelor de tineri, pentru energia cu care reușeai să-i faci să sară, pentru aciditatea și furia pe care le scoteai din ei. Și culmea! Făceai toate astea cu zâmbetul pe buze, cu o doză de drăgălășenie și cu naturalețe.
Îți spuneam Feblețea Mea. Și chiar dacă îmi apăreai în fantezii, n-aș fi îndrăznit să sper mai mult.
Când mi-ai scris prima dată, m-am blocat. Săream de la fericire la confuzie. De la exaltare la panică și apoi la extaz. Poate încă nu știi asta despre mine, dar eu cu emoțiile nu mă joc: ori nu le simt deloc, ori le simt cu o intensitate de nedescris in cuvinte. Am început să simt o gâdilătură în degetele de la mâini. Urca pe antebrate, pe brațe, sus pe gât, pe față, până în creștet. Mi-e cunoscută senzația, e fiorul ăla care îmi ia colțutile gurii și le ridică în sus. E energia care îmi umple capul și coboară înapoi spre piept, spre umeri și spre brațe. Îmi incordez pumnii și simt extazul în partea superioară a corpului. E extazul care mă cuprinde când îți aud vocea, e energia care îmi fulgeră din tălpi până în urechi și mă face să încep să dansez și să țopăi când aflu că urmează să te văd în concert.

Noroc că a fost un alt concert în seara aia, o altă trupă care îmi transmite multe și care m-a liniștit. Altfel aș fi fost copleșită de emoții și aș fi pus multă presiune. Pe tine și pe mine. Și pe noi.

Emani atâta libertate, pe care vreau să o învăț și eu. Așa că nu am mers să te aștept cuminte în cameră. Am mers în cameră să-mi văd de ale mele. Știam că o să vii când o să vrei să vii.

Sunt un pic somnoroasă acum când ai ajuns. Tu, jucăuș ca întotdeauna, începi să glumești. Poate pentru că te simți în largul tău, sau poate încerci să controlezi niște emoții. Și vocea ta… vocea ta îmi dă așa o stare de bine, mă îmbracă cu frumos și cu relaxare și cu fericire, și mă dezbracă de toate relele.

Îmi povestești o grămadă. Despre oameni și muzici, despre școală și amintiri, despre meciuri și concerte. Ce ciudat, nu mă așteptam de la un artist să fi făcut parte dintr-o galerie de fotbal. Credeam că doar pe mine mă fascinase experiența asta. Îți spun cât de mult îți admir vitalitatea și potfa de viață. Emani atâta energie și tinerețe și parcă te joci tot timpul. Faci o pauză și mă fixezi. Exact asta îmi place mie la tine, îmi spui. Atracție prin rezonanță – spunea cineva, cândva.

Vorbești mult și ador să te ascult. Îmi pari un pic plin de tine. Și te înțeleg. Ai toate motivele să fii admirat și să recunoști asta. Dar nu mă intimidezi.

Mă arunc pe tine și încep să te sărut pe gât. Miroși a tutun, a vin și a tine. Miroși a bărbat. Ești atât de sensibil și de suav, dar atât de ferm și de sigur pe tine. Ne sărutăm. Simt fiecare părticiă din buzele tale, din limba ta, din toată gura ta. Mă joc cu limba pe cerul gurii tale. Ce senzație, simt prin toți porii gura care mi-a cântat atâtea versuri care îmi dau putere. Mi se irită buzele și bărbia de la fața ta nebărbierită. O durere plăcută, un pic de masochism. Cu cât mă doare mai tare, cu atât vreau să mi te apropii și mai mult. Vreau să întru în tine și să intri și tu în mine, și parcă pielea parca ne încurcă.

Facem dragoste cum n-am mai făcut în viața mea. Parcă tot ce-a fost înaintea ta au fost niște trailere mediocre, niște mostre slăbuțe din ceva mult mai frumos, mai complex și mai armonios. Îmi iei fiecare părticică de corp și o masezi. Descopăr lucruri noi despre mine. Nu mă mai gâdil în tălpi, nu mă mai gâdil pe spate. Zone din corpul meu pe care le feream devin zone erogene. Mă faci să mă descopăr. Trăiesc senzații noi, despre care nu credeam că există. Te joci și îmi faci cerculețe în tălpi și în palme. Știi foarte bine ce faci, ai amorul la degetul mic. Nu știu unde se scurg orele, nu mai există unități de măsură, nu mai există timp.

Iar se încurcă în mine cele două sentimente, atracția fizică și romantică față de un bărbat cu admirația unui copil față de mentor. Simt că lângă tine încep să cresc. M-ai învățat să fac dragoste.

Se inversează rolurile și mă întrebi dacă nu vreau să am grijă de tine. Cum să nu vreau? Te strâng la piept cu tot dragul. Te mângâi, te răsfăț. Te îmbrățișez cu atâta putere că devine aproape dureros. Îți mângâi și sărut fiecare centrimetru de piele. Râzi și îmi spui că am ratat un pătrățel. Ești jucăuș și mi-ești așa de drag…

Te simt un pic retras în capul tău și aș vrea să te întreb ce luptă se duce acolo. Dar nu te întreb. Și nu-ți mai zic Feblețea Mea. De la tine vreau să învăț libertatea.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *