Mi-am deschis ochii si am privit curbele anatomice, o compozitie organica de culoarea pielii, dar nu am putut identifica limitele corpului meu.
Mi-am lipit obrazul de umarul tau si mi-a trecut prin cap: “aaa, deci acum imi simt buzele care se lipesc de carnea ta incinsa si uda”, dar in continuare nu imi simteam fata…
Am dat comanda mentala “ridica bratul!” si intr-adevar a aparut un brat in fata mea, pe care nu il recunosteam.
Ma uitam la palma, la degete, precum la un membru necunoscut de avatar si pentru o secunda emisfera stanga incerca sa ma convinga sa-mi revin din acea dulceata de detasare fata de lumea fizica, din acel abandon in dilatarea extatica a corpurilor subtile.
Dar in momentul acela cu gust de eternitate, logica limitata nu avea mari sanse cu micimea ei de instinct de supravietuire egotica.
Mi-am lipit bratul inapoi pe spatele tau, mi-am inchis ochii si ti-am cerut sa ma strangi si mai tare ca de data aceasta setul de miscari rapide in postura yab-yum sa fie si mai intense.
Tu inca nu intelegeai cum este posibil sa intre orgasmul meu prin lingamul tau, dar simteai ca ne dizolvam in paradisuri multiple cu fiecare explozie la nivelul pieptului.
Ai inspirat adanc si, precum la antrenamentele de inot, te-ai scufundat…
Nu mai stiai altceva despre viata, decat ca trebuie sa o penetrezi asa cum iti cere ea, fiinta prin care acum primesti gratia Universului de a explora infinitul.
Iar infinitul condensat in yoni-ul meu era insetat de prezenta ta virila… din nou si din nou si din nou.
Mi-am amintit de acel zeu din traditia nipona, care se invarte atat de repede, incat devine invizibil.
Simteam ca palmele incep sa vibreze, la fel ca la seminarul de electronica, cand testam la cati Hz ajunge durerea curentului de 80V deasupra coatelor.
Acum imi simt miliardele de atomi vibrand, aproape dureros, producand scantei in efervescenta lor, plini de dor de a se desprinde… Vor sa se intoarca in nemanifestare si sunt gata de dezasamblare, de a iesi din corp si de a se reuni cu realitatea suprema.
Te-ai oprit si vazand ca eu nu imi mai pot misca bratele si ca nu mai am control asupra lor, m-ai intins pe spate cu o tandrete plina de grija si fascinatie.
Erai deasupra mea, emotionat si ma priveai coplesit de fuziunea energetica care s-a produs intre noi. Pentru ca ma adori si pentru ca te ador si pentru ca ai coborat dupa mine din metro sambata trecuta, in acea zi ploioasa de mai in care am intrat in viata ta.
Am intrat in vagon cu palton scurt si tenisi rupti. Ti-ai ridicat privirea si sufletul tau m-a recunoscut, ti-am zambit, iar cei din jur ne priveau cu curiozitatea anticiparii, simtind magia momentului.
Trenul a iesit din tunel, vagonul a fost inundat de soare, am ajuns in statie si s-au deschis usile. Am coborat, iar tu… ai fugit dupa mine, precum mi-ai promis acum cateva sute de ani: ca ma vei gasi din nou.
Acum in sfarsit ma tii din nou in brate, iti privesc buzele despre care cred ca sunt ale mele si pieptul tau perfect, care parca este totusi pieptul meu, iar sanii mei sunt de fapt…
Te misti suav in mine, iar eu simt cum esti penetrat de mine si astfel ne dizolvam in linistea oceanului de pace… in gratia dumnezeiasca a regasirii.
** Am inceput sa culeg si sa public povesti de amor de la cititoarele blog-ului intr-o serie numita Povesti de boudoir. Prin deschiderea si alegerea de a impartasi cu cititorii acestui blog experiente si trairi intime, vei inspira femei la care nu ajungi prin viu grai; vei putea atinge cu vorbele si experienta ta si vei fi o piesa importanta in puzzle-ul sexualitatii feminine. Daca doresti sa impartasesti si tu povestea ta de boudoir, te rog sa intri in contact cu mine acum. **
Credit imagine: Sofia Franco
