Intr-o zi frumoasa de primavara timpurie, cand mirosul de pamant ne gadilea placut nasul si lumea anticipa cu speranta si optimism o noua nastere, doua fiinte minunate aveau sa se indragosteasca.

Ea era o pasare frumoasa, gingasa si sensibila la atingere. El era un barbat masiv, pasional si cu o personalitate bine conturata.

La prima vedere, nu i-ai fi asezat pe amandoi in aceeasi imagine, atat de diferiti pareau. Insa tocmai acest contrast i-a atras in mrejele iubirii erotice, o iubire furibunda pe care cei doi amorezi urmau sa o traiasca din plin in toate cele 4 anotimpuri ale lui Vivaldi.

Pasarea indragostita, Oaza, adora sa fie tinuta in mainile lui mari si puternice. Se simtea protejata, mangaiata si apreciata asa cum nu se simtise niciodata pana la el.

El adora puritatea ei, candoarea si deschiderea erotica pe care nu o mai intalnise la nicio alta fiinta pana atunci.

Honeymoon

Luna de miere a inceput si s-a incheiat la fel de furibund si pasional ca felul lui de a fi. Fiecare intalnire a sufletelor lor ii inalta, fiecare atingere ii electriza ametitor si fiecare cuvant rostit ii atingea pana in adancurile fiintei lor.

Erau totul unul pentru celalalt. Erau mai mult decat puteau visa de la fiinta iubita, cea cu care intimitatea era pretioasa si dulce.

Dar curand gustul dulce a devenit pe alocuri amarui, o data cu aparitia tendintelor posesive care au inceput sa marcheze relatia de basm a celor doi indragostiti.

Oaza era foarte pasionata de arome, de mirosuri incantatoare. Adora sa calatoreasca, sa zboare, sa intalneasca alte pasarele gingase ca ea. Visa sa aduca ceva bun in lumea asta oricat de mic, dar sa simta ca aduce o raza de lumina in viata fiintelor din jurul ei.

Gustul amarui al posesivitatii

Pe masura ce relatia de iubire se dezvolta, isi facusera loc intre ei sentimente noi de gelozie, posesivitate si amaraciune in urma certurilor tot mai dese. Dar ei erau orbi la aceste stari noi, confundand iubirea cu posesivitatea si dorinta lor de a-si acapara fiinta iubita, de a-i detine si ultima celula din corp.

Incet-incet, Oaza a invatat sa faca fata agresivitatii lui si a certurilor care-i marcau adanc sufletul. A invatat ca, daca raspunde afirmativ tuturor cerintelor lui, puteau ocoli acele discutii care o raneau.

Cu spiritul ei fin de observatie a inceput sa reduca toate acele activitati pe care e le iubea dar care pe el, din diferite motive, il afectau.

Nu mai avea nevoie de prieteni si prietene, pentru el avea sa-i umple tot timpul, sa se ofere cu totul si sa fie prezent mereu in viata ei. Ca ei sa nu-i lipseasca nimic si sa nu aiba nevoie de nimeni.

Roller coaster emotional

La inceputul anotimpului ce marcheaza moartea naturii cuplul nostru de indragostiti era marcat de certuri tot mai dese, care se incheiau mai mereu cu partide de amor pasionale, pline de savoare. Pentru ca mereu aveau sa creada ca aceasta poate fi ultima sansa de a-si uni trupurile si sufletele intr-o singura fiinta.

Iar acea frica de a-l pierde pe celalalt, acele temeri ca ar putea pierde cele mai intense emotii traite vreodata, ii impingea spre culmi si ii aducea inapoi in fundul vailor abisale.

Desi toata aventura din roller coaster ii facea sa simta ca traiesc din plin viata, curand au inceput sa apara oboseala si o anumita stare de saturatie. Inima nu mai dorea sa bata la acea intensitate iar mintea nu putea cuprinde toata panoplia de ganduri ce rulau precum un avion pe pista, mereu pregatit sa decoleze.

Dupa oboseala vine respingere

Suferinta a inceput sa o cuprinda pe vrabiuta indragostita. Barbatul care in urma cu doar cateva luni ii aducea luna de pe cer si a carui mangaiere era suficienta pentru a-i imbalsama sufletul, acum ii aducea cele mai triste momente pe care le traise vreodata.

Acelasi barbat care-i promitea ca o va iubi mereu si care mai apoi a facut-o sa renunte la cine era ea si la pasiunile ei, acum parea ingrozit de tumultul emotional si gata sa renunte la tot.

Ea nu era pregatita sa renunte. Nu voia ca el sa-i dea drumul din mana lui protectoare. Asa ca a mai renuntat si la ultimele redute, la ultimele lucruri care o faceau pe ea atat de frumoasa, de pura si de adorabila. Poate asa el nu se va mai teme ca ea va zbura spre alte zari, poate asa el va ramane alaturi de ea, asa cum promisese.

Ce nu stia inocenta vrabiuta cand a facut aceasta alegere, luata din frica nebuna de a nu-l pierde, era ca renuntand la parti esentiale din ea, renunta practic la ea insasi, la tot ce a facut-o initial atragatoare.

Rand pe rand si pe nesimtite, ea a devenit o pasare fara personalitate, fara bucurie pentru viata si neatragatoare pentru barbatul de langa ea.

Rand pe rand, colivia in care ea era captiva devenea tot mai mica, ii oferea tot mai putina libertate de miscare.

Inevitabilul s-a produs

Agonia ce a urmat extazului mai rapid decat putea oricine sa preconizeze a dus la un sir amarnic de despartiri si impacari.

Din fiecare ei ieseau si mai raniti, si mai vlaguiti. Si totusi, forta de atractie era inca mare, aducandu-i unul langa celalalt pana cand avea sa se consume ultima farama de energie dintre ei.

Abia atunci el a putut sa o paraseasca pentru totdeauna. Abia atunci ea a putut sa isi gaseasca un loc unde sa-si planga toate lacrimile si sa-si elibereze inima de amaraciune.

Precum toate vrabiutele care au trecut prin aceasta poveste de extaz urmat de agonie, era datoare cu lacrimile ei, lacrimi ce se aduna in vasul infinit de lacrimi al tuturor fiintelor sensibile si vulnerabile care au curajul sa se deschida si sa dea totul pentru iubire.

Deznodamant

Si dupa ce a plans tot ce a avut de plans, vrabiuta noastra a inceput sa-si aminteasca de ea insasi.

Cine era ea inaintea erei lui?

Ce placeri o incantau inainte ca el sa devina unica ei placere?

Ce maini o atingeau si o hraneau inainte ca mana lui sa fie singura pe care o mai simtise de 4 anotimpuri incoace?

Toate-i reveneau incetisor in prim plan si incepuse sa redescopere viata. A inceput sa zboare din nou, sa calatoreasca si sa-si simta inima batand la unison cu vibratia Universului.

A inceput sa simta din nou ca Mama Natura era protectia de care avea cel mai mult nevoie si cea in bratele careia se putea odihni linistita.

Zabrelele coliviei dispareau una cate una pana cand aceasta nu-i mai impietrea inima. Acum era libera sa zboare pe aripile iubirii si sa se indragosteasca din nou.

Dar imbogatita de experienta pe care tocmai o traise isi facu o promisiune: ca nu va uita niciodata de ea atunci cand va fuziona cu fiinta iubita.