Nu iubirea doare, ci atasamentul

iubirea doare

Ascultam ieri binecunoscutele versuri ale melodiei „Love hurts” si cugetam asupra suferintei prin care trecem din cauza iubirii. Atunci cand te deschizi sufleteste riscul de a fi ranit este foarte mare. Si dupa prima experienta esuata ne temem sa ne mai deschidem afectiv si sa avem incredere in oameni.

Credeam pana de curand ca iubirea este cauza suferintei noastre. Am aflat din propria experienta ca nu iubirea este cea care ne produce suferinta, ci atasamentele pe care le avem pentru parteneri.

La inceputul unei relatii, fiecare este intr-o oarecare masura liber sa faca ce doreste, insa dupa ce relatia avanseaza incepem sa avem tot mai multe asteptari de la partener.

Renuntam incet la aspecte ale vietii de femeie care poate fi fericita si singura si asteptam in acelasi timp ca el sa faca la fel.

Atunci cand avem asteptari de la persoana iubita si incepem sa simtim ca partenerul ne apartine, relatia incepe sa ne aduca mai multe limitari decat libertatea unei vieti frumoase.

Si ne obisnuim cu gandul ca vom fi in aceasta relatie calduta si draguta toata viata. Ei bine eu cred ca e imatur sa crezi ca o dorinta sau un plan facut la 27 de ani se potriveste cu viata de cuplu la 37 de ani. Si daca la 37 de ani lucrurile nu mai sunt conform asteptarilor noastre iar relatia se rupe, suntem pierdute, pentru ca nu mai stim cum putem trai pe cont propriu.

Ce ziceti daca am incerca o alta abordare a relatiei de cuplu?

  • Sa presupunem ca suntem constienti de faptul ca viata ne-a adus impreuna pentru a creste fiecare si pentru a ne ajuta in acest drum al vietii;
  • Sa presupunem ca niciunul dintre noi nu-l detine pe celalalt si ca fiecare este liber sa faca ce doreste si simte ca-l ajuta in dezvoltarea proprie;
  • Sa presupunem ca si dupa ani petrecuti in cuplu, fiecare isi poate lua timp pentru el insusi, si ca nu exista obligatii in cuplu de a fi impreuna la toate evenimentele;
  • Sa presupunem ca fiecare isi creeaza spatiul lui in casa dupa propriile dorinte si nu este nevoie de compromisuri in orice decizie;
  • Sa presupunem ca fiecare are libertatea propriului sau timp, si ca nu exista interdictii de niciun fel pentru ca iubim persoana de langa noi asa cum este ea.

Daca ne-am oferi reciproc libertate si sustinere, atunci nu ar mai exista atasamente si suferinta. Mai mult, chiar si in cazul unei despartiri, nu ne-am regasi atat de pierdute si singure daca in cuplu am avea libertate si timp pentru propria noastra evolutie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *