Suntem o gara unde oamenii vin si pleaca

oamenii vin si pleaca

Este concluzia la care a ajuns un prieten dupa o lunga discutie despre relatiile de cuplu si cele de prietenie traite pana atunci.

M-a socat putin aceasta afirmatie, motiv pentru care am inceput sa o disecam.

Comparatia vietii mele cu o gara nu mi-a cazut bine in prima faza, dandu-mi senzatia de trecator si fara substanta.

Insa din punctul de vedere al prieteniilor, al oamenilor pe care-i intalnim in viata si care dispar la un moment dat din viata noastra, intr-adevar ne putem asemui cu o gara in care oamenii vin si pleaca.

Conform unei teorii numite numarul lui Dunbar, o persoana are o limita maxima de oameni cu care poate mentine relatii – aceasta variind de la 100 la circa 230 de persoane, creierul nostru neputand coordona mai multe relatii.

Intr-o viata de om, presupunand ca viata noastra sociala incepe la gradinita, intalnim oameni care ne impacteaza viata intr-o mai mare sau mai mica masura. Absolut toate relatiile pe care le avem intr-o viata lasa urme, fie ca le constientizam sau nu.

Uneori, atunci cand cineva pleaca din viata noastra, alegem sa inchidem orice portita de legatura cu acea persoana, pentru ca ne-am simtit tradate, inselate, ranite…

Alteori acea portita se inchide de la sine, pentru ca nu mai exista nicio compatibilitate si pentru ca noi ne-am transformat in timp ce cealalta persoana a ramas in acelasi loc.

Mai sunt si acei oameni speciali care sunt alaturi de noi o viata intreaga, trecand impreuna printr-o multime de crize, bucurii, transformari si maturizari.

In marea schema a vietii, toti acei oameni ale caror cai le vor intersecta pe ale noastre, intra si pleaca din viata noastra cu un scop: acela de a ne ajuta sa ne cunoastem mai bine si sa ne transformam in permanenta, fie ca se intampla prin durere, incantare, iubire, devotiune.

Un rol destul esential, nu credeti?

Fiind si prima luna a unui nou an in vietile noastre, cred ca este de bun augur sa fim recunoscatori fata de toate persoanele care au avut un impact (oricat de mic) asupra vietii noastre, sa-i iertam pe toti aceia care ne-au ranit si ne-au adus suferinta, si, mai ales, sa-I iubim pe toti ca fiind din acelasi “aluat” precum noi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *