Dacă ești atentă la cât de profundă e respirația ta în general, și cât îți e de natural să primești de la viață, îți vei da seama de gradul tău de deschidere față de energia feminină, de natură receptivă.
Arta de a primi este una din vechile arte feminine, în prezent uitată.
Arta de a primi este capacitatea noastră (potențială în fiecare ființă umană) de a ne deschide sufletul, este curajul cu care ne oferim iubire și mai ales, o stare de încredere profundă în viață.
Este acea încredere de a curge cu energia vieții, ca pe un rău care nu știm unde ne va duce dar avem încredere că ne va duce acolo unde e bine pentru transformarea noastră și pentru a ajunge la esența noastră divină. 🌟
De-a lungul mileniilor, arta de a primi a fost suprimată. Ca și consecință a blocării energiei feminine, am înlocuit modul natural de a primi cu manipulare și dependență.
În cadrul unui workshop de feminitate pe care l-am organizat in iarna, cele mai multe dintre participante au realizat că le e ușor să ofere dar mai greu să primească, fie că e o privire intensă, o îmbrățișare sau mângâieri.
Adesea realizez tendința mea de a spune prima dată NU atunci când cineva îmi oferă ajutorul (din obișnuință încă neprelucrată) și abia apoi decid conștient să accept și să primesc cu bucurie orice ajutor îmi este acordat.
Îmi amintesc si acum un episod recent in care eram obosită și încă anesteziată după o vizită la dentist și aveam de cărat 2 plase mari. Mi-am zis mie, cu ultimul strop de energie:
“Hai că nu mai ai decât 15 minute de mers pe jos. Forțează-te!”.
Dar pe la jumătatea drumului am clacat. Nu mai voiam să mai continui, simțeam că nu mai vreau să mă forțez și am decis să apelez la ajutor.
L-am chemat pe iubitul meu să mă ajute, iar când a venit, mi-au dat lacrimile.
Am plâns pentru orgoliul încă activ în mine, ce mă împiedică să primesc, pentru duritatea cu care încă mă tratez, pentru bărbatul interior ce o domină pe femeia interioară în momentele de stres.
Am plâns și pentru relaxarea ce a apărut în momentul în care m-am lăsat ajutată, in care am decis sa-mi respect sensibilitatea si receptivitatea.