Pare mai degraba comportament specific Evului Mediu sau anii 1900, nicidecum ceva ce ai auzi de la o sotie in 2018, cand miscarile feministe sunt mai puternice ca oricand.
Si totusi este unul din lucrurile ce m-au frapat ascultand o sedinta de terapie de cuplu facuta publica de Esther Perel, o femeie pe care o urmaresc si pe care o admir de cativa ani.
Problema pentru care acel cuplu s-a prezentat la psiholog era faptul ca sotia descoperise de ceva vreme ca sotul avusese o relatia extraconjugala. Framantarile ei se invarteau in jurul faptului ca ea si-a facut datoria de sotie si de mama, facea sex cu el regulat atunci cand el isi dorea acest lucru, si se intreba de ce a mai avut el nevoie de alta femeie.
Moment in care Esther Perel mentioneaza de contextul cultural al Europei de Est, o zona in care datoria de sotie (incluzand datoria de a-si satisface partenerul cand acesta are nevoie) inca mai este inradacinata in subconstientul colectiv feminin.
Replica sotului ar putea fi neasteptata pentru multi dintre voi, insa la o analiza mai atenta ea este de bun simt. El recunoaste faptul ca in ultimul timp simtea ca face sex cu un cadavru (exprimarea lui exacta), cu o femeie care este prezenta fizic in actul amoros, dar numai atat.
Nu a trecut mult timp pana cand cei doi s-au instrainat (comunicarea lipsind cu desavarsire). Sotia isi consuma energia in treburile casnice si cresterea celor 3 copii, iar el a gasit ceea ce-i lipsea in viata de cuplu la alta femeie: atractie, pasiune, aventura si o femeie careia i placea sa faca sex cu el.
Revenind la subiectul articolului, va rog sa dati rewind si sa va amintiti, cu sinceritate, daca au existat momente in care ati facut sex pentru ca trebuia, pentru a-l satisface pe el sau pur si simplu pentru ca ati considerat ca este una din datoriile femeii.
Eu am facut acest exercitiu chiar atunci si am gasit cateva de-a lungul vietii mele sexuale. Si analizand acele experiente am realizat ca nu am ajutat pe nimeni.
Prin natura lor, femeile isi doresc sa daruiasca, sa ingrijeasca, sa hraneasca. Si sunt niste calitati minunate care ma fac sa ma bucur ca sunt femeie.
Ador sa ajut, sa sustin si sa daruiesc, sa iubesc.
Dar daca nu o fac cu sinceritate, daca nu sunt autentica si nu sunt cu totul implicata in acel act… nu ajut nici persoana care primeste, si cu siguranta nu ma ajut nici pe mine.
Din contra, eu pot ajunge sa ma simt goala, neimplinita, frustrata, rece, iar cealalta persoana se va simti datoare si la fel de neimplinita, de cele mai multe ori fara sa-si dea seama de ce.
Te rog nu te mai intreba de ce ai facut-o sau de ce mai simti inca aceasta datorie de a face sex cu partenerul.
Nu da vina pe subconstient, pe cultura in care ai fost educata sau pe barbati! Nu cauta vinovati!
Pur si simplu intreaba-te: Ce pot face eu sa schimb acest obicei daunator? Acum ca am constientizat un obicei pe care l-am manifestat inconstient, ce este necesar sa fac pentru a-l transforma intr-un aspect benefic?
Asa cum ura nu dispare, ci se transforma in iubire, la fel si datoria de a face sex se poate transforma intr-o stare de iubire si de placere erotica impartasita cu iubitul tau.
Crezi ca poti fi din nou deschisa, afectuoasa, pasionala cu acelasi barbat fata de care te-ai inchis sufleteste, fata de care vaginul tau nu mai freamata de placere?
Crezi ca poti avea din nou incredere in barbati, in viitorii tai parteneri?
Crezi ca data viitoare cand partenerul tau va initia jocuri amoroase iar tu nu ai starea potrivita pentru amor vei putea spune nu?
Photo: Toa Heftiba on Unsplash
