**Disclaimer: Nu incercati postura Shirshasana acasa! In ciuda tuturor avantajelor pe care le prezinta, atunci cand este realizata fara ajutor si indicatiile unui instructor yoga, ea devine foarte periculoasa, in special pentru coloana vertebrala. Este esential sa o realizati si sa o deprindeti in cadrul unui curs yoga, sub indrumarea unui instructor.
Inca dinainte sa practic yoga cunosteam faimoasa postura Shirshasana (stand pe cap). Cand priveam imagini cu persoane in aceasta pozitie, atat de echilibrati si de calmi, credeam ca eu nu voi fi niciodata in stare sa o practic.
Cand a venit momentul sa o practicam in cadrul unei sesiuni yoga, nici macar nu am putut sa ridic picioarele de pe sol. Nu mi-am dat voie. Eram singura persoana, din cei 10-15 cati eram in sala, care nu a trecut de acest prim pas in invatarea unei posturi yoga atat de importante.
M-am simtit rusinata si nu am facut decat sa-mi intaresc limitarea pe care o avusem anterior.
O perioada lunga de timp dupa acea sesiune am evitat sa practic postura, sa mai incerc sa o execut. Am pus toate amintirile intr-un con de umbra pentru ca imi amintea cat de mica si de neputincioasa eram.
Si totusi in anumite momente deschideam cufarul imaginar plin cu amintiri ascunse si imi dadeam seama ca fugeam de ceva care era benefic pentru mine. Ceva care m-ar fi ajutat sa ma insanatosesc si sa imi purific corpul.
Din nou se dadea o lupta in minte:
- pe de-o parte voiam sa mai aman momentul in care voi fi fata in fata cu ceva care credeam ca este peste puterile mele;
- pe de alta parte, luptatoarea din mine imi spunea ca prezentul e cel mai bun moment sa imi infrunt fricile care ma controleaza.
Puterea practicii zilnice – picatura chinezeasca pentru limitele autoimpuse
Un an de zile mai tarziu, mi-am luat un angajament fata de mine. Sa practic aceasta postura zilnic, si de-ar fi pentru 1 minut.
Primele zile am avut de infruntat frica de a fi cu capul in jos. De a-mi ridica picioarele de la sol.
Apoi a urmat perioada in care, stand pe cap, nu puteam renunta la sprijinul de perete. Picioarele mele stateau sprijinite de perete si nu le puteam aduce la un echilibru nici macar pentru 10 secunde.
Dupa alte cateva saptamani, am urmarit sa stau cel putin 1 minut in echilibru fara a avea nevoie de sprijin.
Aveam zile in care nu mai aveam rabdare cu mine. Mi se parea ca evoluez prea lent. Nu intelegeam cum o persoana tanara, relativ sanatoasa si cu corpul destul de zvelt, nu reuseste sa stea in postura dupa aproximativ o luna de practica zilnica.
In plus ma tragea in jos si comparatia cu colegii de la yoga, care majoritatea stateau lejer in Shirshasana.
Am trecut apoi printr-o perioada de dificultati, tocmai din cauza nerabdarii. Ma iritam usor cand observam ca nu-mi intruneam asteptarile stabilite la inceputul perioadei de practica.
M-am adunat insa si mi-am luat din nou o perioada de angajament de 30 de zile in care urmaream sa maresc timpul de executie al asane-i la 3 minute, dar intr-un ritm natural. Fara fortari autoimpuse si cu rabdare si blandete.
Ce m-a invatat practica perseverenta
Inarmata cu mai multa daruire si perseverenta, de data aceasta am urmarit sa fiu blanda cu mine si sa nu ma mai pedepsesc cand nu corespundeam asteptarilor.
Aveam sa descopar ca aceasta atitudine, de imprietenire cu mine si de perseverenta in acelasi timp, ma va ajuta sa-mi ating scopurile intr-un mod placut.
Am invatat sa inteleg ca, pas cu pas, nimic nu e imposibil. Ca singura mintea noastra ne impune limite, pe care tot noi suntem datori sa le depasim.
Am aflat ca fricile pot fi controlate. Dupa o perioada lunga in care m-am lasat controlata de frica, m-am angajat sa iau controlul asupra vietii mele cu multa vointa si sa fac ceea ce trebuie pentru binele meu. Frica mai exista insa pe masura ce noua obisnuinta isi facea loc in viata mea, ea devenea tot mai mica.
Tu cum te simti atunci cand iti depasesti din frici, din limite? Impartaseste experienta ta intr-un comentariu mai jos.
Photo by Aral Tasher on Unsplash
