In ultima perioada am avut mai multe momente in care oameni apropiati, oameni foarte dragi, si-au deschis sufletul si au impartasit cu mine dureri, tristeti sau pur si simplu dileme care-i framanta mental.
De obicei ma implic cu atat de mult patos in problemele oamenilor la care tin incat, fara sa-mi dau seama, ajung sa ma simt afectata la randul meu de ele. Desi, gandind la rece, nu exista niciun motiv rational ca ele sa ma afecteze pe mine.
Daca ai un nivel ridicat de empatie, stii despre ce vorbesc.
In loc sa manifest inconstient aceleasi reactii empatice cu care sunt obisnuita, am ales sa fiu foarte atenta si sa constientizez ce efecte are asupra mea starea celor apropiati, in special cand este negativa.
Si a fost interesant sa realizez ca ajungeam sa ma simt obosita, iritabila, framantata de ganduri, neputincioasa sau pesimista. Cu toate acestea, nu pot sa nu raspund pozitiv unei invitatii la o discutie „serioasa”.
Pentru ca nu consider ca aceasta este solutia la a ma feri de astfel de emotii negative din exterior. Din contra, imi doresc sa devin atat de puternica si stabila incat sa fiu alaturi de cei dragi, sa fiu capabila sa-i ascult si sa-i ajut sa se descarce de starile care-i afecteaza si in acelasi timp sa nu preiau, precum un burete, tot ce vine inspre mine.
Imi doresc sa ma detasez deoarece sunt constienta de faptul ca tot ceea ce pot face eu atunci cand o persoana apropiata sufera este sa ascult si sa iubesc. Poate chiar sa manifest mai multa iubire si compasiune in acele momente. Atat.
Rezolvarea problemei tot in curtea lor ramane si vor lua decizii asa cum stiu ei mai bine. Desi, trebuie sa recunosc, exista in jurul nostru multe persoane care nu cauta sa rezolve nicio situatie pentru ca postura de victima le convine mai mult.
Nu crezi ca este un soi de grandomanie sa traiesti cu iluzia ca tu poti rezolva problemele emotionale ale altora? In primul rand, schimbarea apare doar cand cel in cauza alege sa schimbe ceva, sa se transforme pentru ca situatia actuala nu-l mai „coafeaza”.
Da, putem uneori sa suprapunem grandomanie peste empatie fara sa fim constienti ca facem asta. De aceea, am inceput sa fiu foarte atenta la sfaturile pe care le ofer, chiar daca inteleg ca ele sunt benefice pentru persoana care le primeste.
Am inceput sa ma sondez tot mai mult atunci cand reactionez conform obisnuintelor adanc inradacinate si sa ma intreb:
- De ce fac ceea ce fac?
- De ce ofer aceset sfaturi?
- Este mai important acum sa dau sfaturi sau mai degraba sa tin acea persoana in brate?
Concluziile constientizarilor legate de suferinta celor dragi
In primul rand, este esential sa imi canalizez o mare parte din energia de care dispun inspre mine. Sa ma deconectez de lume si sa petrec timp cu mine insami, sa ma plimb in natura, sa fac o baie calda sau pur si simplu sa stau in tacere.
Sa ma incarc cu energie Yang din hrana, hatha yoga, meditatie, soare. Energia Yang ma ajuta sa controlez reactiile empatice, sa ma protejez de influentele negative si sa-mi pastrez starea.
Sa fiu constienta de iubirea si compasiunea pe care o manifest inspre oameni si sa o dezvolt continuu. Cand sufera, oamenii de fapt vor sa se simta iubiti si acceptati, nu sa auda sfaturi si plangere de mila.
Sa incetez sa mai cred ca eu pot, sau sunt datoare sa rezolv problemele persoanelor dragi mie. Singura mea datorie este sa fiu alaturi de ei si sa evoc sentimente pozitive si multa energie inspre ei chiar daca nu le sunt alaturi fizic.
Sursa imagine: Unsplash
