Prima data cand o persoana mult mai matura pe atunci mi-a spus acest lucru eram foarte nervoasa pe o prietena. Nici nu mai stiu care era motivul insa imi amintesc perfect de ce am fost atat de surprinsa. In acel moment in care nervii parca ma controlau am auzit aceste cuvinte: ceea ce te enerveaza/supara la altii rezida adanc in tine si ramane nemanifestat sau blocat.

Mi s-a parut foarte ciudat atunci si departe de adevar ca a a intarzia foarte mult, fapt ce ma enerva atunci la culme, putea fi un comportament ce exista si in mine, eu cea mereu punctuala.

Nu a durat mult timp pana ce am reusit sa observ ca au aparut tot mai multe situatii in care am intarziat la intalniri, in care ajungeam mai tarziu decat era preconizat. Incetul cu incetul am ajuns sa inteleg ca cei care intarziau nu o faceau ca sa ma supere pe mine ci pur si simplu pentru ca se luau cu alte treburi.

A fost o mare relaxare pentru mine sa nu ma mai enervez in momentele in care persoanele din jur nu erau punctuale, sa nu ma mai astept de al cei din jur sa se comporte precum nemtii. Pentru ca am realizat ca si mie mi se putea intampla sa intarzii si nu mi-ar fi placut sa fiu primita cu fete nervoase si crunte. Pentru ca m-am pus pe mine pe primul loc si cand cineva intarzie imi gasesc mereu ceva de facut astfel incat sa nu ma uit din 5 in 5 minute la ceas si sa imi creasca nivelul de stres, in scopuri inutile.

De curand am realizat ca ma enerveaza foarte mult femeile care cer partenerilor lor bani, care se asteapta ca ei sa le plateasca cina, o excursie, care in general sunt intretinute de acestia.

Mergand pe aceleasi intrebari de regasire si de autocunoastere, am inceput sa ma chestionez si sa caut in interiorul meu dorinte care zac in mine, dorinte nemanifestate. Atat de tare ma deranjeaza o femeie care se bazeaza financiar, si nu doar, pe barbatul de langa ea, incat am inceput uneori sa fiu mult prea independenta. Am aflat ca mi-e frica sa cer, sa arat ca ma simt neajutorata. Am aflat ca ma simt mai putin femeie atunci cand am nevoie de ajutorul unui barbat. Asadar, am inceput, mecanic la inceput, sa manifest tot ce nu-mi placea la o femeie care cere si care asteapta ajutor pentru a scoate la lumina acest comportament ce zace si in mine.

Observand acele persoane din jurul meu si observand emotiile pe care le trezesc in mine, am ajuns sa descopar stari care zac in mine insa nu le manifest. De aceea oamenii, atat cei care uneori fac lucruri pe care le consider insuportabile, cat si cei care se manifesta in mod admirabil din punctul meu de vedere, sunt oglinda cea mai fidela a fiintei mele.

Datorita oamenilor din jurul meu ajung sa cunosc locuri ascunse din interiorul meu, sa le scot la iveala si sa le transform in calitati.