In urma cu cateva saptamani treceam zi de zi in drum spre serviciu pe langa protestatari si pancarte ce judecau aspru avortul si implicit femeile care recurg la aceasta procedura.
Nu am dat o mare importanta acestui subiect pana acum, insa vazand zi de zi oameni cu pareri categorice asupra subiectului, nu m-am putut abtine de la formarea unei pareri proprii privind avortul.
Sunt foarte multe implicatii asupra femeii intr-o procedura ce dureaza doar 15-20 minute, dar argumentele celor care sunt impotriva avortului se invart cel mai mult in jurul implicatiilor asupra vietii care se formeaza in pantece.
In schimb, avortul este sustinut in cazul in care sarcina rezulta in urma unui viol, sau cand familia nu poate intretine un copil, urmand a fi parasit cel mai probabil si ducand o viata grea in orfelinate.
Eu cred in Dumnezeu si in faptul ca nimic din ce traim nu este intamplator. Mai cred in karma si in faptul ca suntem responsabile de alegerile si actiunile noastre.
Pe de alta parte, vreau sa cred ca medicii si intreaga procedura sunt foarte sigure pentru sanatatea femeii. Ca exista terapii pentru cele ce trec prin aceasta procedura care poate afecta destul de grav psihicul femeii. Ca ele se pot integra in grupuri si pot vorbi deschis si fara rusine despre aceasta experienta.
Cred ca este o decizie foarte grea si ca ea apartine femeii. Pana la urma fiecare isi duce karma asa cum crede; fiecare raspunde mai devreme sau mai tarziu pentru alegerile facute. Nu condamn femeile care aleg sa faca avort si sper ca ele sa constientizeze gravitatea faptului de a ramane insarcinata si a alegerii de a inceta sarcina.
Tu in ce baricada te afli privind acest subiect controversat? Ai fi impacata cu alegerea de a avorta?
