Saptamana ce precede ziua mea de nastere este mereu una foarte importanta. Este o perioada de introspectie, de observarea a propriei mele persoane si de evaluare. Imi dau tot mai mult seama ca viata e o scoala continua, care ma ajuta sa invat cate ceva in fiecare zi.
Insa pentru a fi un scolarel bun, e nevoie sa experimentez, sa am curajul de a actiona. Daca stau in banca mea, viata trece pe langa mine, iar eu nu am reusit decat sa o privesc de la departare. Este exact opusul invatamintelor din scoala clasica – invata pe de rost, ai frica de profesori, stai cuminte in banca ta…
Daca anul trecut in aceasta perioada gandurile mele se indreptau in principal spre frumusetea lucrurilor simple, anul acesta ma gandesc si imi analizez cu precadere fricile cu care am crescut, demonii pe care i-am hranit pentru ca acum sa am un dusman puternic in lupta pentru eliberare.
Precum toti oamenii pe care am avut darul sa-i cunosc, am o sumedenie de frici ce ma paralizeaza atunci cand de fapt ar trebui sa actionez, sa invat, sa ma cunosc. De la frica de a gresi la frica de conflicte, toate aceste obstacole cu care am crescut si cu care m-am identificat de-a lungul vietii m-au impiedicat sa traiesc libera.
Sunt constienta insa de faptul ca inainte nu am fost destul de puternica pentru a ma lupta cu propiile-mi frici, pentru a mi le urmari cat mai obiectiv si pentru a ma detasa de ele. Acum ma simt destul de matura si de puternica incat sa mi le recunosc si sa reusesc sa nu mai traiesc in umbra lor.
Fricile mi-au modelat comportamentul, au fost niste “parinti” de care doresc sa ma detasez, pentru a deveni mai curajoasa, mai increzatoare, mai iubitoare si mai aproape de idealul meu de femeie. Consider ca a venit momentul sa inlatur aceasta umbra sub care am trait toti acesti ani. Sa permit soarelui sa lumineze aceste parti, incetul cu incetul.
Acum stiu ca am nevoie sa ma inarmez cu multa rabdare si iubire de sine. Pentru ca este un proces lung si uneori anevoios. La urma urmei atunci cand umbra incepe sa dispara, simti ca o parte din tine moare. Insa stiu ca merita! Si stiu ca sunt in acel punct al vietii mele in care pot intelege ce se intampla cu mine, de ce traiesc tot ce traiesc, de ce am emotiile pe care le am.
E un drum minunat al cunoasterii, viata mea! Sunt fericita sa o traiesc.
