In urma cu cateva zile aproape ca am avut o cadere nervoasa pentru ca TREBUIA sa fac ceva. Au fost o multime de evenimente si lucruri pe care le-am facut pentru ca trebuie, desi am invatat in urma cu cativa ani ca “Nu trebuie nimic dar pot face orice”. Multe din actiunile mele de pana acum s-au invartit in jurul notiunii “trebuie”, ceea ce mi-a adus pe parcurs si multe frustrari, dintre care unele somatizate.
Asadar, daca stiu bine ca nu trebuie sa fac nimic din ce nu doresc, de ce raspund unor obligatii sociale sau profesionale?
Ei bine, pentru ca nu vreau sa dezamagesc si pentru ca nu vreau ca imaginea mea de fata buna sa aiba de suferit. Si mai mult, data fiind natura personalitatii mele, nu suport conflictele si certurile, iar pentru a le evita fac tot ce imi sta in putinta.
Da ai citit bine: prefer sa ma frustrez si sa am dureri de cap, decat sa imi stric singura imaginea sau sa dezamagesc pe altcineva.
Cand am realizat ceea ce faceam, parca am fost lovita in moalele capului. Mi-am dat seama ca nu ma iubeam in acele momente si ca ma puneam pe mine insami mai prejos decat persoanele fata de care simteam ca am obligatii.
Mi-a fost si imi greu inca sa fac doar ce vreau eu dar stiu acum ca aceasta e calea pentru a ma iubi si pentru a-mi respecta dorintele; pentru a nu aduna frustrari care mai apoi sa iasa la iveala sau sa-mi cauzeze probleme de sanatate.
Atunci cand de mici suntem educati sa fim atenti la societate si la mediu in loc sa fim atenti la noi, ajungem o societate care face tot ce se cuvine si ce trebuie, uitand de propriile noastre dorinte, de propriul nostru drum.
Eu vreau sa ma indepartez, in ritmul meu, de toate obligatiile pe care o femeie ar trebui sa le indeplineasca la 31 de ani si sa schimb macazul catre drumul si destinul meu. Pentru ca acesta este menirea mea 🙂
