- Vai ce proasta sunt
- Of, dar ce aiurita si neindemanatica pot fi
- Sunt absolut convinsa ca nu pot face mai mult de atat
- Am fost chiar tampita atunci
- Vai ce rau arat azi, ce de riduri am in jurul ochilor
Iti suna cunoscute aceste vorbe “dulci” cu care te tratezi cand nu esti multumita de tine?
Sunt convinsa ca fiecare dintre noi are o intreaga lista de cuvinte de ura si ocara pe care si le adreseaza in momentele critice si care, din pacate, nu sunt sterse din memorie.
Din contra, cu cat le folosim mai des, cu atat ele isi sapa mai mult albia in subconstientul nostru. Fie ca le rostim cu voce tare, fie ca le gandim si le tinem in noi, aceste cuvinte dor si ne „ajuta” sa credem ca noi suntem doar atat cat cuprind ele.
Imagineaza-ti ca exista o persoana foarte apropiata si draga tie care iti adreseaza toate aceste critici si neajunsuri pe care le ai. Nu ti-ar veni sa o pocnesti si sa nu mai discuti cu ea? Atunci de ce nu dai volumul mai incet acelei voci ale propriei tale minti care iti torna toate aceste pareri negative despre tine insati?
Puterea obisnuintei este uriasa, fapt pentru care schimbarea unei atitudini impamantenite in noi timp de ani sau chiar decade necesita o munca si o vointa de fier.
Dar atunci cand faci ceva pentru tine parca merita totul, nu?
De fiecare data cand incepe sa vorbeasca, ai putea sa-i spui: „Ia mai taci, ca nu ma ajuti astfel. Mai bine mi-ai spune ca e normal sa simt asa, mai bine ai reactiona cu prietenie si drag”.
Trebuie sa recunosc ca am inceput sa am tot mai multe conversatii cu mine. Parca suntem doua persoane diferite, la poli opusi, care ne certam si discutam pana ajungem la un punct comun.
Mintea, pe de o parte, este Camelia cea pesimista, stresata, nervoasa, nerabdatoare, neintelegatoare si neincrezatoare. In schimb, inima este Camelia cea optimista, vesela, iubitoare, intelegatoare cu ea insasi si cu cei din jur .
Ca solutie, am constientizat faptul ca cel mai bun lucru pe care il pot face este sa ma comport cu mine asa cum as face cu cea mai buna si draga prietena a mea. Nu este asa usor precum poate parea, deoarece, asa cum ziceam mai sus, obisnuinta are o putere mare. Insa cu pasi mici si cu munca zilnica pot ajunge sa devin cea mai buna prietena a mea, sa-mi ascult inima in detrimentul mintii si sa alung din viata mea cuvintele de ocara pe care mi le adresez atunci cand de fapt ar trebui sa imi ofer sprijin si iubire.
Sursa imagine: http://mytinysecrets.com/
