In urma cu cativa ani, in momentele in care ma gandeam la singuratate, deveneam automat melancolica, trista… imi aminteam toate acele reclame cu batranei singuri de sarbatori si mai tare ma napadeau lacrimile. Acum insa, dupa multe momente petrecute in singuratate, am ajuns sa o apreciez si sa nu ma mai gandesc la ea ca la o stare de care fug cu orice pret. Mai degraba o stare pe care o caut si pe care o respect ca pe un maestru. Monstrul de sub pat In urma cu 10 ani, daca ramaneam singura peste noapte, lasam lampa aprinsa si adormeam cu […]