Încep să mă întreb dacă ţi-am fost mămică într-o viaţă anterioară. Inocenţa ta de copil mă şi înmoaie, mă şi cutremură. Te-aş strânge în braţe, te-aş mângâia, ţi-aş dezmierda părul cârlionţat în continuu.   Ai rămas surprins când ai aflat că sunt în acelaşi oraş cu tine, şi am încercat o glumă. Dar cine ţi-a spus că vin eu să te văd deseară? mi s-a părut mie interesant să te întreb, şi m-a surprins surprinderea din vocea ta: Ah, credeam că dacă tot eşti în oraş, o să vii… La un răspuns cu atâta nedumerire şi inocenţă, îmi vine să te strâng la piept […]